Cand esti mic vrei sa fii mare...

Luaţi aminte de la mine!

-versuri compuse de Gabriela Cerbu-

Sunt copil şi îmi doresc,

Deşi ştiu că nu se poate

Să devin în mod firesc

Un adult, chiar peste noapte.

Mama-mi spune, „Ai să creşti!”

Însă, eu, nu am răbdare.

Nu mai vreau vorbe, poveşti,

Vreau să mi se dea crezare.

-„Nu ai voie, că eşti mic!”

-„Ai să inţelegi curând!”

-„Încă nu pot să-ti explic!”

Doar aşa-mi răsună-n gând.

Dar, cu zâmbetul pe buze,

Îmi fuge mintea la părinţi.

Şi întreb fără acuze,

-„Dragii mei, parcă nu ştiţi,

Că şi voi când eraţi mici,

Mari pe loc voiaţi să fiţi?”

Îns-a sorţii ironie,

Ne aduce într-o dilemă.

Copilul adult vrea să fie,

Să rezolve orice problemă.

Iar, cel mare, îşi doreşte

Să retrăiaască copilăria,

Să aibă tot ce pofteşte,

Să resimte bucuria.

Eu, copil, voi creşte mare,

Însă, voi, ai mei părinţi,

Veţi fi mereu adulţii care,

În ochii noştri vă priviţi!