Tablou de iarna

Tablou de iarnă

-versuri compuse de Cerbu Gabriela-

Fulgi, timid, încep să cadă

Din vazduhul albăstriu

Se-aşterne stratul de zapadă

Peste tot este pustiu.

Nici vântul parcă nu mai bate,

L-a îngheţat gerul cumplit,

Iar stelele, toate, toate,

Rând pe rând au adormit.

Şi ninge, ninge neîncetat,

Peste sate şi oraşe.

Totul e din ce în ce mai alb,

Ce frumoase peisaje!

Brazii sunt împodobiţi

De nea şi de steluţe

Ar fi tare amorţiţi,

Dacă nu ar avea luminiţe!

Ele strălucesc frumos,

În decorul argintiu

Şi dau un aer călduros

Misteriosului peisaj pustiu.

Totul este îngheţat

Şi fără culoare,

Dar frumos armonizat

Cu magica ninsoare!

Într-un decor mirific

Şi-o idee de poveste

Acest tablou magnific

Iarna prevesteşte!