Culese de pe net

Deschiderea serbării închinate Marii Uniri: Imnul naţional : „Deşteaptă-te, române!”

SCENA I

I. Scrisoarea unui român transilvănean :

“1 noiembrie 1918”—

Dragă frate românaş,

De peste creste de Carpaţi,

Îţi trimit această carte

Ca să-ţi transmit sănătate!

            Să ştii frate că mi-e dor

            De dragul nostru popor

            Cu dulcea limbă română

            Născută din viţă străbună

                        Traiul nostru este greu,

                        Că stăm sub străini mereu

                        Dar va veni vremea sfântă

                        Când vom fi toţi laolaltă,

                        Într-o Românie Mare,

                        Ţară mândră-ntre hotare

II. Răspunsul la scrisoare din partea fratelui român:--

Scumpe frate ardelean,

Crişănean   sau bănăţean,

Scrisoarea ta m-a bucurat,

Sufletul mi-a mângâiat,

Că are în ea mult dor,

Adunat de-un frăţior

De dincolo de Carpaţi,

Despărţit de ai săi fraţi.

            Frate drag să ne unim,

            Împreună să cinstim

            Fapte înalte de strămoşi,

            Lăsate pentru urmaşi.

Cântec: „Tu Ardeal”

SCENA II

Slăvire pentru Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie1918:

Recitator:

            Basarabie română,

            Ruptă din mândra Moldovă,

            Pământ de-al lui Ştefan - Vodă,

            Tare mult ai pătimit,

            Mulţi duşmani te-au umilit.

                        Bucuraţi-vă, români,

                        Că de azi veţi fi stăpâni

                        Pe pământul românesc.

                                    Este clipa fericirii

                                    De-a săvârşi  visul Unirii,

                                    Hotarul de peste Prut

                                    Să-l ştergem de pe pământ.

Slăvire pentru Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918:

Recitator:

            Şi tu soră Bucovină,

            Tot provincie română,

            Glasul românesc te cheamă

            Să revii la ţara mamă.

                        Cernăuţi, cetate-n flori,

                        Te-au gătit de sărbători

                        Vrednicii bucovineni,

                        Bravi şi mândri-ntre români.

Cântec: „Aşa-i românul”

Slăvire pentru românii dintre Carpaţi şi Tisa:

Recitator:

            Mare zi de sărbătoare,

            La români între hotare:

            Din Banat şi din Crişana,

            Maramureş, Transilvania,

            De prin sate şi oraşe,

                        Veste din om în om străbate,

                        Că românii vor Unire

                        Cu fraţi de-aceeaşi simţire,

                        Unire cu ţara mamă,

                        Ce la sânul ei îi cheamă

                                    Pentru-a face-o ţară mare,

                                    Din Carpaţi până la mare.

                                    Bănăţeni şi ardeleni,

                                    Moţi şi maramureşeni,

                                                Fiţi binecuvântaţi,

                                                Pentru gând curat ce-aveţi,

                                                Pentru solidaritate,

                                                Dorinţă de libertate.

Recitator:

            Dragi strămoşi care-aţi luptat,

            Fiinţa de ne-aţi salvat,

            Noi suntem mândrii de voi,

            Ne-aţi dat sânge de eroi,

                        Exemplul vostru este sfânt

                        Pe al nostru scump pământ,

                        Ce-aţi făcut nu vom uita,

                        În minte vă vom păstra,

                        Memoria vă vom cinsti

                        Prin imnuri şi poezii.

Cântec: “Tricolorul”

Slăvire pentru Alba Iulia:

Recitator:

            Alba Iulia , cetate,

            Tu, simbol de libertate

            Şi-al Unirii sfetnic treaz,

            De la Mihai cel Viteaz.

                        La tine românii vin,

                        Cu sufletul de dor plin

                        Şi strămoşilor se-nchin’

                        Azi la zi de sărbătoare,

                        Pentru România Mare.

                                    Chiot, cânt şi voie bună,

                                    Pe plai de Dacie străbună,

                                    Ura! Strigă-n depărtare,

                                    Ura! Până-n larga zare.

Cântec: „Noi suntem români”

Recitator:

            Şi iată marea împlinire

            A visului dintotdeauna

            La - Întâi Decembrie chemarea

            Fierbintea, sfânta şi străbuna:

                        “Noi vrem să ne unim cu Ţara!”

            Bunicii noştri au decis

            În fapt străvechiul nostru vis!

Recitator:

            La Alba Iulia românii

            Din vatra noastră din Ardeal

            Strigau “TRĂIASCĂ ROMÂNIA”

            Şi cântece străvechi, române,

                                    Răsunau

            Din zeci de mii de piepturi

                                    Triumfal.

Cântec: „Hora Unirii”

CÂNTECELE:

1.TU ARDEAL

Refren:                                    Tu, Ardeal, tu, Ardeal

                                    Îţi suntem oşteni,

                                    Templu sfânt, templu sfânt,

                                    Munţii Apuseni

Că tu ne eşti vatră                                                       Unde-i Avram Iancu

Şi din piatră-n piatră                                                   Să mai frângă rangul

E tăria unui neam de moţi                                           Celor ce Ardealu-l vor pustiu

Asta-i ţara noastră,                                                      Iată că răsare

Noi nu stăm în gazdă,                                                 Iancu din oricare                    

Hore-al nostru-i risipit pe roţi                                      E-n puterea fiecărui fiu.

                        R                                                                                 R

Ne-au furat barbarii,                                                    Nu vrem răzbunare

Ne-au lovit mai marii,                                                 Dar atât ne doare,

Dar avem în piepturi şapte vieţi!                                 Că se pierde amintirea-n val.

Ne vibrează-n sânge,                                                   Ţară dă-i tărie

Pân’ la Putna plânge                                                   Unei mâni să scrie

Clopotul ce bate la Râmeţi.                                         Biblia bătrânului Ardeal.

R                                                                                 R

2. AŞA-I ROMÂNUL

Aşa-i românul când se-nveseleşte,                              Ţara-i a noastră şi-n fericire

Ca şi stejarul când înmugureşte.                                 Poate oricine să trăiască-n ea

Aşa-i românul când este iubit,                                    Dar şi-a mea mamă ce o am pe lume

Ca şi stejarul când e înverzit.                                      E tot ce am mai sfânt în ea.

                                    O rugăciune către ceruri zboară

                                    O rugăciune, către Dumnezeu,

                                    Mă rog fierbinte pentru a mea ţară,

                                    Şi pentru tine, sfânt poporul meu.

3.  NOI SUNTEM ROMÂNI

Refren:                       Noi suntem români, noi suntem români

                        Noi suntem aici pe veci stăpâni

A sosit ziua dreptăţii                                       Ardelean, copil de munte

Ziua sfânt-a libertăţii                                       Ia ridică-ţi a ta frunte

Tot românul veseleşte                                     Şi te-nsuflă de mândrie

România-ntinereşte.                                        Că eşti fiu de Românie.

            R                                                                     R

Moldoveanul şi munteanul                              Hai, români, lumea ne vede,

Sunt fraţi buni cu ardeleanul.                          România-n noi se-ncrede

Trei români plini de putere                              Că de-acum românu-n lume

Că românu-n veci nu piere.                             Va fi vrednic de-al său nume.

                        R                                                                                 R                                

4.  HORA UNIRII

Hai să dăm mână cu mână                              Unde-i unul nu-i putere

Cei cu inima română,                                      La nevoi şi la durere,

Să-nvârtim hora frăţiei                                    Unde-a doi puterea creşte

Pe pământul României!                                   Si duşmanul nu sporeşte

Iarba rea din holde piară                                 Vin’ la Milcov cu grăbire

Piară duşmanii din ţară!                                  Să-l secăm dintr-o sorbire,

Între noi să nu mai fie                                     Ca să treacă drumul mare

Decât flori şi armonie!                                    Peste-a noastre vechi hotare.

Măi muntene, măi vecine,                               Şi să vadă mândrul soare,

Vino să te prinzi cu mine,                               Într-o zi de sărbătoare,

Şi la viaţă cu unire,                                          Hora noastră cea frăţească

Şi la moarte cu-nfrăţire!                                  Pe câmpia românească.

5. TRICOLORUL

Trei culori cunosc pe lume,

Ce le ţin ca sfânt odor,

Sunt culori de-un vechi renume

Amintind de-un brav popor.

Sunt culori de-un vechi renume,

Amintind de-un brav popor.  

                                                Roşu-i focul vitejiei

                                                Ce te-nalţă veac de veac,

                                                Galben aurul câmpiei

                                                Cer albastru-n mândru steag.

                                                Galben aurul câmpiei,

                                                Cer albastru-n mândru steag. 

Realizat de înv. Bizău-Mihali Ileana

SAM SĂcel, Maramureş

            Odinioară trăia pe aceste meleaguri o mamă care avea mai multe fiice. Le pusese nume frumoase după chipul naturii şi frumuseţilor ei, al pădurilor, munţilor şi apelor: Transilvania, Moldova, , Bucovina, Crişana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Avea şi doi flăcăi pe cinste. Pe unul îl chema Maramureş şi pe altul Banatul.

        Dar iată ca la răstimpuri se abătea pas străin peste aceste ţinuturi şi îi răpea câte o fiică. Mama se întrista nespus după fiecare, deoarece ţinea la ele ca la trupul şi la inima sa. Sângera şi se îndurera, dar de plâns nu a plâns niciodată şi nici nu s-a plecat. Era falnică precum un stejar, sau ca munţii Carpaţi ce-i străjuiau în preajmă, ori ca Dunărea ce o încingea ca o salbă. Avea strămoşi destoinici şi neînfricaţi, pe dacii nemuritori şi pe romanii cutezători. De acea nici ea nu se temea şi nu dădea înapoi. Lupta vitejeşte pentru a-si regăsi fiicele şi  a le aduce acasă, în sânul familiei: şi Transilvania cea măreaţă, şi  Bucovina fagilor tremurători, şi Dobrogea cea aproape de mare, Oltenia cea şăgalnică, ori Crişana cea mlădie. Se mângâia cu gândul că le avea alături pe Moldova şi Muntenia, ori pe feciorii cei semeţi şi voinici.

        Şi uite aşa, luptând neobosit, a reuşit să-şi aducă din nou fiicele acasă, unindu-le în jurul ei ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. Ş i când le-a simţit pe toate lângă ea, a fost în clipa aceea fericită şi  a întinerit dintr-o dată, pentru că UNIREA îi dădea putere, iar setea de dreptate şi libertate a făcut-o NEMURITOARE!