Culese de pe net
Deschiderea serbării închinate Marii Uniri: Imnul
naţional : „Deşteaptă-te, române!”
SCENA I
I. Scrisoarea unui român transilvănean :
“1 noiembrie 1918”—
Dragă frate românaş,
De peste creste de Carpaţi,
Îţi trimit această carte
Ca să-ţi transmit sănătate!
Să
ştii frate că mi-e dor
De
dragul nostru popor
Cu
dulcea limbă română
Născută
din viţă străbună
Traiul
nostru este greu,
Că
stăm sub străini mereu
Dar
va veni vremea sfântă
Când
vom fi toţi laolaltă,
Într-o
Românie Mare,
Ţară
mândră-ntre hotare
II. Răspunsul la scrisoare din partea fratelui
român:--
Scumpe frate ardelean,
Crişănean
sau bănăţean,
Scrisoarea ta m-a bucurat,
Sufletul mi-a mângâiat,
Că are în ea mult dor,
Adunat de-un frăţior
De dincolo de Carpaţi,
Despărţit de ai săi fraţi.
Frate
drag să ne unim,
Împreună
să cinstim
Fapte
înalte de strămoşi,
Lăsate
pentru urmaşi.
Cântec: „Tu Ardeal”
SCENA II
Slăvire pentru Unirea Basarabiei cu România, la 27
martie1918:
Recitator:
Basarabie
română,
Ruptă
din mândra Moldovă,
Pământ
de-al lui Ştefan - Vodă,
Tare
mult ai pătimit,
Mulţi
duşmani te-au umilit.
Bucuraţi-vă,
români,
Că
de azi veţi fi stăpâni
Pe
pământul românesc.
Este
clipa fericirii
De-a
săvârşi visul Unirii,
Hotarul
de peste Prut
Să-l ştergem de pe
pământ.
Slăvire pentru Unirea Bucovinei cu România, la 28
noiembrie 1918:
Recitator:
Şi
tu soră Bucovină,
Tot
provincie română,
Glasul
românesc te cheamă
Să
revii la ţara mamă.
Cernăuţi,
cetate-n flori,
Te-au
gătit de sărbători
Vrednicii
bucovineni,
Bravi
şi mândri-ntre români.
Cântec: „Aşa-i românul”
Slăvire pentru românii dintre Carpaţi şi Tisa:
Recitator:
Mare
zi de sărbătoare,
La
români între hotare:
Din
Banat şi din Crişana,
Maramureş,
Transilvania,
De
prin sate şi oraşe,
Veste
din om în om străbate,
Că
românii vor Unire
Cu
fraţi de-aceeaşi simţire,
Unire
cu ţara mamă,
Ce
la sânul ei îi cheamă
Pentru-a
face-o ţară mare,
Din
Carpaţi până la mare.
Bănăţeni
şi ardeleni,
Moţi
şi maramureşeni,
Fiţi binecuvântaţi,
Pentru
gând curat ce-aveţi,
Pentru
solidaritate,
Dorinţă
de libertate.
Recitator:
Dragi
strămoşi care-aţi luptat,
Fiinţa
de ne-aţi salvat,
Noi
suntem mândrii de voi,
Ne-aţi
dat sânge de eroi,
Exemplul
vostru este sfânt
Pe
al nostru scump pământ,
Ce-aţi
făcut nu vom uita,
În
minte vă vom păstra,
Memoria
vă vom cinsti
Prin
imnuri şi poezii.
Cântec: “Tricolorul”
Slăvire pentru Alba Iulia:
Recitator:
Alba
Iulia , cetate,
Tu,
simbol de libertate
Şi-al
Unirii sfetnic treaz,
De
la Mihai cel Viteaz.
La
tine românii vin,
Cu
sufletul de dor plin
Şi
strămoşilor se-nchin’
Azi
la zi de sărbătoare,
Pentru
România Mare.
Chiot,
cânt şi voie bună,
Pe
plai de Dacie străbună,
Ura!
Strigă-n depărtare,
Ura! Până-n larga zare.
Cântec: „Noi suntem români”
Recitator:
Şi
iată marea împlinire
A
visului dintotdeauna
La
- Întâi Decembrie chemarea
Fierbintea,
sfânta şi străbuna:
“Noi
vrem să ne unim cu Ţara!”
Bunicii
noştri au decis
În
fapt străvechiul nostru vis!
Recitator:
La
Alba Iulia românii
Din
vatra noastră din Ardeal
Strigau
“TRĂIASCĂ ROMÂNIA”
Şi
cântece străvechi, române,
Răsunau
Din
zeci de mii de piepturi
Triumfal.
Cântec: „Hora Unirii”
CÂNTECELE:
1.TU ARDEAL
Refren: Tu, Ardeal, tu, Ardeal
Îţi suntem
oşteni,
Templu
sfânt, templu sfânt,
Munţii
Apuseni
Că tu ne eşti vatră Unde-i Avram
Iancu
Şi din piatră-n piatră Să mai frângă
rangul
E tăria unui neam de moţi Celor
ce Ardealu-l vor pustiu
Asta-i ţara noastră, Iată că răsare
Noi nu stăm în gazdă, Iancu din oricare
Hore-al nostru-i risipit pe roţi E-n
puterea fiecărui fiu.
R R
Ne-au furat barbarii, Nu vrem răzbunare
Ne-au lovit mai marii, Dar atât ne doare,
Dar avem în piepturi şapte vieţi! Că se pierde
amintirea-n val.
Ne vibrează-n sânge, Ţară dă-i tărie
Pân’ la Putna plânge Unei mâni să scrie
Clopotul ce bate la Râmeţi. Biblia
bătrânului Ardeal.
R R
2. AŞA-I ROMÂNUL
Aşa-i românul când se-nveseleşte, Ţara-i a noastră
şi-n fericire
Ca şi stejarul când înmugureşte. Poate oricine
să trăiască-n ea
Aşa-i românul când este iubit, Dar şi-a mea
mamă ce o am pe lume
Ca şi stejarul când e înverzit. E tot ce
am mai sfânt în ea.
O
rugăciune către ceruri zboară
O
rugăciune, către Dumnezeu,
Mă
rog fierbinte pentru a mea ţară,
Şi
pentru tine, sfânt poporul meu.
3. NOI
SUNTEM ROMÂNI
Refren:
Noi suntem români, noi suntem români
Noi suntem aici pe veci
stăpâni
A sosit ziua dreptăţii Ardelean, copil de munte
Ziua sfânt-a libertăţii Ia ridică-ţi a ta frunte
Tot românul veseleşte Şi te-nsuflă de mândrie
România-ntinereşte. Că eşti fiu de Românie.
R R
Moldoveanul şi munteanul Hai, români, lumea
ne vede,
Sunt fraţi buni cu ardeleanul. România-n noi
se-ncrede
Trei români plini de putere Că de-acum
românu-n lume
Că românu-n veci nu piere. Va fi vrednic de-al
său nume.
R R
4. HORA
UNIRII
Hai să dăm mână cu mână Unde-i unul nu-i putere
Cei cu inima română, La nevoi şi la durere,
Să-nvârtim hora frăţiei Unde-a doi puterea creşte
Pe pământul României! Si duşmanul nu sporeşte
Iarba rea din holde piară Vin’ la Milcov
cu grăbire
Piară duşmanii din ţară! Să-l secăm
dintr-o sorbire,
Între noi să nu mai fie Ca să treacă drumul mare
Decât flori şi armonie! Peste-a noastre vechi hotare.
Măi muntene, măi vecine, Şi să vadă
mândrul soare,
Vino să te prinzi cu mine, Într-o zi de
sărbătoare,
Şi la viaţă cu unire, Hora noastră cea frăţească
Şi la moarte cu-nfrăţire! Pe câmpia
românească.
5. TRICOLORUL
Trei culori cunosc pe lume,
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Sunt culori de-un vechi renume,
Amintind de-un brav popor.
Roşu-i
focul vitejiei
Ce
te-nalţă veac de veac,
Galben
aurul câmpiei
Cer
albastru-n mândru steag.
Galben
aurul câmpiei,
Cer
albastru-n mândru steag.
Realizat de înv. Bizău-Mihali Ileana
SAM SĂcel, Maramureş
Odinioară
trăia pe aceste meleaguri o mamă care avea mai multe fiice. Le pusese nume
frumoase după chipul naturii şi frumuseţilor ei, al pădurilor, munţilor şi
apelor: Transilvania, Moldova, , Bucovina, Crişana, Muntenia, Oltenia,
Dobrogea. Avea şi doi flăcăi pe cinste. Pe unul îl chema Maramureş şi pe altul
Banatul.
Dar iată ca la răstimpuri se abătea pas
străin peste aceste ţinuturi şi îi răpea câte o fiică. Mama se întrista nespus
după fiecare, deoarece ţinea la ele ca la trupul şi la inima sa. Sângera şi se
îndurera, dar de plâns nu a plâns niciodată şi nici nu s-a plecat. Era falnică
precum un stejar, sau ca munţii Carpaţi ce-i străjuiau în preajmă, ori ca
Dunărea ce o încingea ca o salbă. Avea strămoşi destoinici şi neînfricaţi, pe
dacii nemuritori şi pe romanii cutezători. De acea nici ea nu se temea şi nu
dădea înapoi. Lupta vitejeşte pentru a-si regăsi fiicele şi a le aduce acasă, în sânul familiei: şi
Transilvania cea măreaţă, şi Bucovina
fagilor tremurători, şi Dobrogea cea aproape de mare, Oltenia cea şăgalnică,
ori Crişana cea mlădie. Se mângâia cu gândul că le avea alături pe Moldova şi
Muntenia, ori pe feciorii cei semeţi şi voinici.
Şi uite aşa, luptând neobosit, a reuşit
să-şi aducă din nou fiicele acasă, unindu-le în jurul ei ca un copac maiestuos,
cu ramuri bogate. Ş i când le-a simţit pe toate lângă ea, a fost în clipa aceea
fericită şi a întinerit dintr-o dată,
pentru că UNIREA îi dădea putere, iar setea de dreptate şi libertate a făcut-o
NEMURITOARE!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu