Citeste si viseaza!

          

                   

                 La pas prin lumea cărților 

               

           Încep prin a-mi scrie gândurile și îmi aduc cu drag aminte de Săptămâna Altfel denumita Sa știi mai multe sa fii mai bun,când doamna noastră învățătoare a organizat o activitate cu noi la bibliotecă.

Acolo,în lumea cărților,a basmelor  și a poveștilor totul este posibil.

Impresionată fiind de această vizită și vizualizand momentele în care răsfoiam cărțile cu povesti,ajunsa acasă,am închis ochii să-mi imaginez cum ar fi dac-as  fi eu un personaj de poveste. 

Ca după o zi de școală plina de activitati diverse,era normal sa ma simt obosita,asa ca am adormit,iar dorința de imaginare s-a transformat în vis.

M-am văzut,deodată,în biblioteca scolii,dar părea foarte veche,iar toate cărțile prăfuite. Ma uitam pe rafturi și încercăm sa îmi dau seama de ce au ajuns asa.Cu lacrimi în ochi,am scos toate cărțile și le-am așezat cu grija jos.Eram înconjurată de file din poveste. Privesc  nedumerita și observ un firicel de praf care se ridica deasupra lor.Nu-mi venea sa cred,auzisem de duhul poveștilor,dar nu ma gândeam ca îl voi întâlni chiar eu.Acel firicel de praf ia forma unei siluete obscure și ma privește cu duioșie,apoi rostește:

-Te întrebi de ce am ajuns asa?

-Sunt trista,cum as putea va ajut,continui eu repede. 

-Draga copila,te poftesc cu mine la pas prin lumea cărților și te rog sa povestești tuturor și sa ii indemni sa nu uite de povești. 

Uite,acolo în stânga jos este cartea cu povestea Scufitei Roșii. Ea este un personaj ajuns reprezentativ pentru toți copiii și ii învaţă pe aceștia sa asculte de părinți. 

Îți amintești cum a pornit bucuroasă către casa bunicii?

-Da,spun eu,hotărâtă;a cules multe floricele,după ce a vorbit cu lupul.

-Vezi,ea nu trebuia sa stea de vorba cu lupul și nici sa ii spună acestuia unde merge. Mama a sfătuit-o  sa nu se abata din drum,continuă duhul poveștilor și apoi suflă cu putere peste carte.

Ea devine strălucitoare,iar coperțile dezvăluie imaginea Scufitei în pădure,aproape de casa bunicii. 

Îmi face semn sa așez pe raft și ma întreabă:

-Fata moșului cum este față de fata babei?

Zâmbesc ușor și răspund repede:

-Harnica!

-Ai văzut,în poveste,prin cate încercări trece ea și cum reușește sa mulțumească pe toate personajele care ii ies în cale?

-Îmi aduc aminte ca la final a fost și răsplătită pentru binefacerile ei.

-Da,dar spre deosebire de fata babei,fata moșneagului a ales lada cea mai mică. Învățăm de aici sa nu fim lacomi,sa rămânem modești,cu sufletul bun și sa ii ajutam pe cei din jurul nostru care au nevoie de noi. 

Nici nu termină bine de spus ca un  suflu puternic curăță praful și de pe aceasta carte.

O ridic,o privesc,admir frumusețea personajului de pe copertă și o așez cu grija lângă cealaltă. 

Îmi aduc aminte de "Amintiri din copilărie "scrisă de Ion Creangă și ii spun duhului:

-Mi-aș dori sa găsesc cartea cu pățaniile lui Nica și sa o pun în bibliotecă. Este personajul copilariei noastre care aduce zâmbetul pe buze atât noua cat și adulților care își amintesc cu drag acea perioada minunata din viata lor.

-Frumoasă copilă,tu dai viață cărților și toți acei care le citesc.

Auzind acestea încep sa povestesc cu bucurie despre personajele învățate la școală  și îmi amintesc cum mama înainte de culcare ne citea mereu o poveste. 

Ca prin minune,biblioteca s-a luminat și cărțile au fost șterse de praf.

               Cu zâmbetul pe buze ma trezesc.Langa mine era surioara mea care are 3 ani.Aceasta "citea"imagini din diferite cărți cu povești. 

O privesc și ii spun fericită:

-Tu dai viață cărților,hai cu mine în lumea poveștilor!

Iau apoi fiecare carte și i-o povestesc asa cum si duhul mi-a spus mie în vis.

               Va invit,așadar și pe voi,dragi copii din întreaga lume sa călătorim prin poveste,sa recreem realitatea,s-o transpunem în cuvinte,asa cum simte fiecare dintre noi!