Răceală de Crăciun

                           Răceala de Crăciun!
-poveste pentru întreaga familie de Crăciun-
                             -Cerbu Gabriela-
                     

             Decembrie cel alb a venit  sa aștearnă sărbătorile de iarna în sufletele noastre! Craciunul se apropie și orașul se îmbracă în haina noua! Luminite mii si mii strălucesc din bradul cu beteala.
Bety privește atenta una din ele. Se afla,din nou, cu mama ei la Târgul de Crăciun, trebuia sa fie fericită, dar o lacrimă se ivește din colțul ochiului său pe care o șterge imediat cu mâna dreaptă.
-Plângi? o  întreabă mama îngrijorată.
-Nu, mami, se grăbește Bety sa răspunda. A preferat sa ascundă durerea din sufletul ei, pentru ca singurul lucru care o bucura era zâmbetul pe chipul mamei sale și nu voia sa îl șteargă.
-Ce zici de turta dulce? o trage mama de mână și ii face semn spre o cabanuta colorată.
-Am putea sa ne îndulcim și apoi sa...
-Sa îți îndeplinesc visul, hai...zice zâmbind mama.
Au ajuns în dreptul unei cabane colorate. Acoperisul abia se mai vedea ca e rosu. Parea ca e făcut din vată, s-a albit de tot. Zapada l-a acoperit și i-a schimbat culoarea. Bety zâmbește și privește atenta detaliile. Fetite și băieței din turta dulce stăteau ca la paradă pe o măsuță îmbrăcată de sărbătoare. Erau glazurate și pline cu bomboane colorate. Ii făceau cu ochiul toate, dar cauta cea mai simpla turta dulce, cel mai banal model pentru a-și face singura o cabana din  turta de dulce! Era visul ei de Crăciun.
Anul trecut ii promisese ca vor face împreună. Și de parca mama i-a citit gândul pe chip o întreabă:
-Te gândești la tatăl tău?
-Mereu ma gândesc la el și nu înțeleg de ce nu iubește Crăciunul. Se întristează, dar privirea se înseninează pe loc când vânzătorul de turta dulce ii întinde un baton de ciocolată.
-Am auzit ca ciocolata înveselește și rade.
-De unde? se mira Bety? Aici e casuta unde se gaseste doar turta dulce.
-De Craciun orice este posibil, zâmbește vânzătorul.
Seara se lasă peste oraș, Bety și mama ei cumpără 30 bucăți de turta dulce și se grăbesc apoi spre casa sa întâmpine Craciunul!
-E noaptea de Ajun, mami! Oare va veni?
-De Craciun orice este posibil, draga mea!
Se țin de mana și merg amândouă fericite sub steluțele argintii care luminează pe stâlpii orașului.
-Am ajuns, hai sa ne apucam de construit, țopăie nerăbdătoare Bety.
Intra amândouă într-o încăpere puțin iluminata și deloc primitoare.
-Aici este biroul tatălui tău!
Nu te-am adus niciodată în acest loc.
Este frig, întuneric și deși sunt multe lucruri importante este un spațiu fără  viata. Priveste, ii arata o cutie prăfuite din colt.
Tot ce e acolo îți va da un răspuns.
Bety, neînțelegând ce se intâmplă face doi pași către cutie, dar alți doi înapoi pentru ca o cuprinde teama.
-Credeam ca vom face casa din turta dulce, spuse ea cu un glas tremurat.
-Iubita mamei, ai încredere, totul va fi bine, o liniștește mama și o ia de mână.
Bety închide ochii, ii da mana mamei, respira adânc și își spune "Mami, are dreptate!"
In timp ce deschidea cutia, mama cu vocea sa blândă ii canta fetiței:
Tatal tău a fost și el mic
Îl aștepta pe Mos Craciun
Mereu îl vizita un pitic
În noaptea sfanta de Ajun.

Și a crescut și a visat
Ca într-un ținut îndepărtat
Trăiește Mosul bun și drag
Pe care-l aștepta în prag.

Dar răceala de Crăciun l-a luat
Si de sărbători, el a uitat
A deschis acest birou
și a uitat de Mosul sau!

A devenit nesuferit
Capricios și necăjit
Craciunul nu mai era
Sărbătoarea preferata a sa!

Ție, copile drag îți spun
Sa n-ai răceala de Crăciun
Și de o fi sa se instaleze ea
Sa o alungi cu bunătatea ta!

Scoate un album de fotografii din cutie și se oprește din cantat, privind cu atenție la minunata sa fetita.
-Uite, o îndeamnă pe Bety.
Aceasta ia albumul cu poze în mana, se așază pe o băncuța, uitata de timp și plina de praf, oftează, apoi se uita mirata la pozele colorate pe care le descoperă cu privirea.
-Mos Craciun? striga ea nedumerita. Nu mai înțeleg nimic.
-Bety, o strânge mami de mână, de parca ar fi vrut sa ii dea curaj sa se uite mai departe, aici în poze este tatăl tău! El este...
-Mos Crăciun! Nu e posibil, tatăl meu urăște Craciunul și nu poate sa fie Mos Craciun! Va dezamăgi toți copiii în aceasta noapte, cum m-a dezamăgit...
--Cum te-a dezamăgit pe tine, continuă mama cu părere de rău în glas.
Răsfoiește în continuare albumul foto, cu ceva mai mult curaj și observa o poza cu tatal sau când era mic. Pe loc ii dau lacrimile, era surprins aici momentul în care construia o casa din turta dulce cu zâmbetul pana la urechi.
-Tati este fericit aici. Face o casa din turta dulce, își îndreaptă privirea întrebătoare spre mamă.
-Da, copila mea frumoasă. În fiecare an, tatăl tău primea turta dulce și era încurajat sa construiască aceasta căsuța.
-De ce bunicul nu e în poza cu el?Cumva, bunicul a fost Mos Crăciun?
-Bety, tatăl tău a dus tradiția mai departe. An de an el bucură pe toți ceilalți, dar te dezamăgește pe tine prin absenta sa.
De aceea și-a dorit ca tu sa construiești aceasta casuta din turta dulce ca sa nu te ia răceala de Crăciun. El era trist ca nu e cu tatal lui și suferea ca și-ar fi dorit sa împărtășească toate acele clipe frumoase cu el, însă casuta din turta dulce ii aducea mereu bucurie și pentru moment uita de suferința sa.
-Dacă tatal meu este Mos Craciun, pentru ca l-a urmat pe bunicul, înseamnă că ...
-Înseamnă că tu trebuie sa duci spiritul Crăciunului mai departe și sa nu permiți ca nimeni sa ia răceala de Crăciun! Înseamnă că trebuie să fii bună la suflet, sa zâmbești mereu, sa ajuți pe cei din jurul tău.
Sa împodobești bradul cu cele mai frumoase ghirlande, sa pictezi globurile cu bucurie și sa nu uiți ca Mos Craciun e în tine, acum și peste multi, multi ani!
Se așeza cu capul în bratele mamei sale și ascultând-o, inchide ochii. Se lasă purtata în liniștea nopții, iar un zâmbet i se ivește pe fata când în visele sale ii apare vânzătorul care i-a oferit batonul de ciocolată la târgul de Crăciun.
-Tu vei salva Craciunul, aude un glas necunoscut!
Dormea și visa ca se afla în tara lui MOS Craciun. Întrebările sale fără răspuns au împins-o spre aceasta lume.
Se facea ca Bety a noastră era acum în Atelierul lui Mos Craciun, iar un pitic vorbea cu ea. Din păcate, tăcerea se instalase și Bety nu raspundea la nici o întrebare a piticului.
-Ne vei ajuta sa impartim darurile?..liniște deplină
-Ce își dorește un copil de Crăciun?
Auzind aceasta întrebare, fetita tresari și fără sa își dea seama deschise gura și spuse:
-Sa fie cu părinții ei! Sa împodobească bradul împreună și sa deschidă cadourile.
Nu  apuca bine sa termine fraza ca privirea ii fuge spre tot ce o înconjoară.

Era în fata ei o casuta din turta dulce. In dreapta, zarva mare niște spiriduși împachetau cu spor cadourile care se grăbeau sa vina de pe o banda rulanta. Intoarce capul și da cu ochii de un baston mare de acadea cu o fundița pe el. Privi mai atenta și observa ca o zâna se dădea pe el ca pe tobogan. Zambi și exclama:
-Mi-ar plăcea și mie sa fiu o zâna!
Dorința i-a fost îndeplinită și a primit o bagheta magica.
Grabita sa își pună dorința, spiridușul ii face semn sa se oprească. Acesta o privește în ochi și ii spune cu mare seriozitate:
-Ai grija ce-ți dorești ca ți se poate îndeplini!
Fetița își dorise sa îl aibă pe tatăl ei lângă ea și fără sa stea prea mult pe gânduri, ridica bagheta magică și se trezi în același birou întunecat.
Zări în coltul unde, înainte, era cutia, un brad impodobit, la o masa, plina de dosare, pe tatăl ei afundat în ele și deodată aude:
-Bety, hai sa cumparam cadourile pentru mâine, să le asezam sub brad, apoi sa ne pregătim de petrecere.
-Tati, striga Bety confuză, ești acasă de Crăciun? Vei fi cu noi mâine seara?
Tatal își coboară ochelarii pe nas, o privește zâmbind și spune:
-Sigur, Bety, ca întotdeauna!
-Si vom face casa din turta dulce, continuă Bety curioasa.
-O vom cumpăra de la târgul de Crăciun!
Bety se ridica și merge la mama ei pe care o întreabă:
-Când vom picta globurile de pus în brad?
-Le-am cumpărat de la magazin, erau deja pictate, răspunde sec mama.
Cei trei decid sa meargă la târgul de Crăciun  și ajunși acolo, Bety revede miile de luminite din bradul cu beteala. Stelutele argintii de pe stâlpii care iluminatu orașul, felurite tarabe cu podoabe care mai de care mai strălucitoare și mai scumpe.
Se lasă purtata de pașii care scârțâie prin  zapada și ajunge în fata cabanei unde se vindea turta dulce. Acoperișul era la fel de alb, dar totul pustiu. Nu mai era nici vânzătorul și nici turta dulce pe care o cauta.

-Poftim la turta dulce, auzi un indemn care venea din spatele ei.
Se întoarce, dar a fost tare dezamăgită sa vadă ca nici turta dulce nu mai era la fel, iar oamenii o vindeau pentru bani nu ca sa aducă bucurie copiilor.
Bety era foarte dezamăgită, totul era împodobit în jurul ei, dar lumea mergea grabita, fără o cale anume, cumpărau fără rost și fără bucurie. Nici un zâmbet nu vedea pe chipurile lor și își dădu seama ca aceasta e răceala de Crăciun. Se întrista pe loc, dar când auzi un glas prietenos și vesel se lumina la fata.
-Poftim un baton de ciocolată sa te învelești!
Era un glas cunoscut, se întoarce, luminite care clipeau în felurite culori ii dezvăluie un mosulet mic de statura, simpatic cu o barba lungă și alba.
-Esti vânzătorul de la cabana de turta dulce, exclama ea bucuroasă. Și acum îmi dau seama ca ești și piticul din visul meu, din tara lui MOS Craciun unde mi-am pus dorința. Vai, dorința! Ce-am făcut?
-Încă mai este timp, copila dragă, tu vei salva Craciunul!
-Dar cum? întreabă nedumerita fata.
-Vino cu mine!
Piticul o duce în tara lui MOS Craciun, ii oferă bagheta magica de zâna și o roagă sa își pună o dorința!
Cu inima cat un purice, Bety ia bagheta, o ridica și din tot sufletul spune:
Dacă ești mai bun,
Atunci este Crăciun.
Zâmbește și fii fericit,
Ca de Mos sa fii iubit!
Îmi doresc sa...
Se trezește în bratele mamei sale, în vechiul birou întunecat, care acum e plin de culoare și de viata.
Se uita la mama ei.
-Ai salvat Crăciunul, ii confirma aceasta dând din cap, strângând din buze pentru a-și inghiti lacrimile de bucurie. Ai înțeles care este spiritul Crăciunului. Sa dăruiești, sa iubești și sa fii bun!